"Mi-am transformat trauma în artă." Yayoi Kusama
Am vizitat recent Chandelier of Grief (Candelabrul Suferinței) - o lucrare de artă modernă a artistei japoneze contemporane, provocatoare și avangardiste, Yayoi Kusama - expusă în cadrul Muzeului Swarovski din Austria.
O senzație de spațiu nesfârșit te inundă odată ce pășești în acea Chamber of Wonder (Camera Minunii), care găzduiește un candelabru rotativ, realizat din cristale Swarovski, situat într-o cameră întunecată/slab luminată, tapetată cu oglinzi. Adaugă la aceasta reflexia ta în oglinzile de pe pereți și vei experimenta o senzație fascinantă de hipnotizare. Pierdut/ă și (re)-găsit/ă deopotrivă.
Chandelier of Grief pare a fi o invitație la o reflecție intensă asupra propriei persoane, care începe cu recunoașterea unui spațiu interior creat de suferință și continuă cu o întâlnire nesfârșită cu tine însuți prin oglindirea de către mediul înconjurător.
Această imersiune experiențială în Chandelier of Grief mi-a lăsat trei lecții de coaching:
1.Pășește în Camera Minunii suferinței tale pentru a regăsi autenticitatea:: "Și, lumina intensă care se rotește orbitor se scufundă până în fundul inimii mele." spune Yayoi Kusama în poemul Chandelier of Grief. Indiferent cât de înfricoșător poate fi, aleg să vizitez această Chamber of Wonder, să-mi dau jos măștile si să fiu vulnerabil/ă. Din realitatea mea interioară actuală, mă conectez cu vulnerabilitatea mea, o recunosc și o mângâi. Sinele meu viitor ar putea avea nevoie de asta, pentru a-și dobândi autenticitatea. Prin urmare, mă întreb: Ce-ar fi dacă mi-aș da voie să mă conectez cu adevărat cu mine? Ce-ar fi dacă mi-aș arăta vulnerabilitatea? Ce aș pierde? Ce aș câștiga?
2.Profită de șansa de a te întâlni cu tine însuți/insăți și descoperă-ți nenumăratele fațete.Psihanalistul francez Jacques Lacan vorbea despre Stadiul oglinzii, un stadiu de dezvoltare în care actul literal de reflecție este formativ pentru funcția "Eu-lui". Potrivit lui Lacan, această primă privire asupra sinelui care se reflectă în oglindă oferă copilului mic o imagine de sine ca subiect distinct și autonom, în ciuda realității că el nu are în acel moment decât o cunoaștere de sine fragmentară. În pofida faptului că această teorie a lui Lacan a fost contestată și a suferit modificări de-a lungul timpului, acest lucru m-a făcut să mă gândesc că oglindirea ar putea fi primul moment de conștientizare de sine, ceea ce pare a fi un dar atât de valoros în procesul de dezvoltare a identității. Și dacă e așa, atunci mă întreb: Cât de conștient/ă de mine însumi/însămi sunt? Ce pot face pentru îmbunătățirea conștiinței de sine? Care sunt unghiurile din care m-aș putea privi? Ce îmi aduc aceste unghiuri de vedere? Cum mă pot diferenția?
3.Conștientizează că ai întotdeauna posibilitatea de a alege să trăiești cea mai bună versiune a ta,, în ciuda provocărilor pe care ți le aduce viața..Yayoi Kusama a trăit o copilărie traumatizantă, suferind de halucinații vizuale și auditive, fiind țintuită în razboiul dintre părinții ei. Cu toate acestea, a reușit să-și depășească trecutul și a făcut artă din bagajul ei emoțional. Ținând cont de faptul că arta grandioasă și proeminentă a lui Kusama izvorăște dintr-o viață cu probleme complexe și traume din copilărie, nu am putut să nu mă gândesc la alegerile pe care le avem în fața provocărilor vietii și să mă intreb: Cum îmi pot transforma moștenirea emoțională? Ce vreau să experimentez? Ce experiențe aleg pentru dezvoltare? Cum arată cea mai bună versiune a mea? Ce fac pentru a trăi cea mai bună versiune a mea?
Pentru mine, Chandelier of Grief nu este doar o operă de artă, ci o experiență care poate declanșa creșterea. Și pentru aceasta, sunt recunoscătoare!
pentru Silviu, Irina și Florin care m-au invitat să trăim această experiență ÎMPREUNĂ
Elisabeta Angelescu
Coach pentru Cariera si Viata